Sofia, capitala Bulgariei, este un oras foarte vechi, cu radacini adanci in istorie si plin de farmec balcanic. Isi poarta cu mandrie amintirile din trecut: de la ruinele romane si bisericile otomane, pana la arhitectura impunatoare a perioadei comuniste si bulevardele mari si aerisite. Am auzit de multe ori ca “a ramas in urma”, dar parerea mea este ca Sofia se dezvolta constant, pastrandu-si totodata identitatea si traditiile. Orasul reuseste sa imbine trecutul cu prezentul intr-un mod unic si, cel mai important, fara a renunta la esenta sa.
Sofia sta foarte bine si la capitolul gastronomie. Am descoperit cateva preparate noi din bucataria bulgareasca, care mi-au lasat o impresie puternica. Unul dintre ele este Kavarma, un fel de mancare traditionala gatit in oala de lut numita gyuveche, care combina carne, legume si condimente, toate gatite lent pentru a scoate la iveala cele mai bune arome. Altul este Sach, carne si legume, adesea inclusiv ciuperci, ardei si ceapa, gatite pe un sach, un vas special din fonta, asemanator unei plite rotunde, asezat pe un fel de pirostrii si avand doua manere de lemn.
Am trecut de multe ori prin Sofia, dar recunosc, este pentru prima data cand i-am dedicat o zi întreaga pentru a o descoperi.
Bine te-am gasit, Sofia!
Foarte pe scurt: intre Bucuresti si Sofia sunt aproximativ 380 de kilometri, pe care ii parcurgem intr-o zi cu autorulota. Campam de fiecare data in curtea unei familii, Camperstop bei Ivan, un loc special, cu multa liniste, copacei, flori si pisicute. Aici am gasit si ceva cu adevarat valoros: autenticitatea.
Sincer, aici ne rezolvam si o parte din treburi: umplem autorulota cu apa, stergem panourile solare si ne facem cumparaturile. Lidl este chiar langa locul de campare, iar la cateva minute de mers pe jos se afla o piata mica, de unde ne aprovizionam cu fructe, legume si lactate.
De asemenea, metroul este foarte aproape, asa ca poti ajunge in centrul Sofiei foarte usor.
Pretul este de 13 euro pe noapte, plus 3 euro in plus pentru electricitate, si include toate facilitatile de care ai nevoie atunci cand calatoresti cu autorulota. Plata se face cash, iar gazdele accepta euro. Si, in general, am platit doar in euro prin Sofia, mai ales ca leva va disparea incepand cu 1 ianuarie 2026.
Locatia poate fi gasita pe Park4Night: https://park4night.com/en/place/47075
Prima impresie? Sofia este o capitala mult mai frumoasa decat ma asteptam. Se simt si se vad peste tot influentele bizantine si slave, cele romane sunt prezente prin ruinele din oras, iar cele grecesti se regasesc in gastronomie.
Am luat-o la pas din Piata Sveta Nedelya, considerata centrul fizic si simbolic al Sofiei, m-am plimbat pe bulevardul Vitosha, arterea pietonala din centrul orasului, perfecta pentru plimbari si opriri la o cafea sau o Kamenitsa la draft. Si multe magazine de oleaginoase, nucifere si deshidratate, preferatele mele in Bulgaria.
Am ajuns in parcul din jurul Palatului National al Culturii (NDK) din Sofia, un spatiu verde larg, cu copaci batrani, gradini frumoase si multe fantani.
Sunt multe bancute peste tot si pompe cu apa potabila, detalii simple, dar care fac locul cu adevarat primitor. Si care, bineinteles, ne trezesc si amintiri. Pot spune ca, un singur aspect imi place din stilul sovietic: bulevardele largi, trotuarele generoase pentru pietoni si parcurile intinse, aerisite si bine integrate in peisajul urban. 🙂
De aici ne-am indreptat catre Sredets, cea mai cool parte din centrul Sofiei. Mi-a placut mult acest cartier, ne-am invartit pe stradute si ne-am oprit sa luam pranzul. Si apoi pe jos, spre statia de metrou si spre casa domului Ivan, gazda noastra.
Ce mananci in Sofia?
Personal, imi place foarte mult bucataria bulgareasca. De fiecare data cand am fost in Bulgaria, fie la mare, munte, fie prin orase, am mancat excelent. Mancarea este gustoasa, iar raportul calitate-pret mi se pare foarte corect.
Am luat masa la Izbata Tavern, unde am descoperit cateva preparate noi din bucataria bulgareasca, precum Kavarma, un fel traditional din carne, legume si condimente gatite lent intr-o oala de lut (gyuveche), si un orez surprinzator de gustos, preparat cu spanac si prune, o combinatie la care nu m-as fi gandit niciodata.
In rest, am mancat numai la un restaurant traditional (situat mai aproape de locul de campare), cu un meniu in limba bulgara si cu gazde care nu vorbesc engleza, dar care gatesc incredibil de bine. Aici am mers pe clasic: ciorba zilei, si am primit fie o supa de pui dreasa cu iaurt si ou, fie o ciorba de vacuta cu multe, multe condimente, dar si Shkembe Chorba, adica bucatele de grasime de porc fierte in lapte. Este o ciorba traditionala. Nu stiu ce sa zic, am avut reactii mixte… parca imi placea, dar in acelasi timp mi se parea foarte ciudata. Oricum, ma bucur ca am incercat.
Apoi, Shopska salad, fara indoiala, un simbol al Bulgariei. Este o salata fresh, racoritoare, care combina rosii, castraveti, ardei gras, ceapa si multa sirene rasa (white cheese-ul bulgaresc). Mai mananc si Kebapche (micii bulgaresti) cu lyutenitsa, si cartofi prajiti tot cu multa sirene rasa deasupra.
Tot aici am mancat un alt preparat traditional, Sach: carne si legume, adesea inclusiv ciuperci, ardei si ceapa, gatite pe un sach, care este un vas special din fonta, ca o plita rotunda, asezata pe un fel de pirostrii, cu doua manere de lemn.
Ce m-a impresionat este macroul proaspat, facut perfect pe gratar, apoi scufundat intr-un sos delicios, preparat din sos de rosii, usturoi, ulei si multa, multa lamaie. Sosurile difera, insa, de la o varianta la alta: unele sunt pe baza de rosii, altele contin vin sau multa lamaie.
Melnik, capitala vinului bulgaresc
O alta experienta frumoasa din Bulgia este sa mergi la o crama de vinuri. Indiferent daca esti pasionat de vinuri sau nu, acest tur te va purta prin cele mai bune crame din apropierea capitalei, oferindu-ti ocazia sa descoperi soiuri autohtone si sa inveti despre traditiile viticole bulgaresti. Pentru ca, da, Bulgaria este cunoscuta si pentru vinurile excelente pe care le produce.
Noi, pentru ca am calatorit cu autorulota, am oprit in capitala vinurilor, regiunea Melnik. Nu este foarte aproape de Sofia, avand in jur de 180 de kilometri distanta, dar este pe drumul spre Grecia, asa ca am facut o oprire perfecta. Si cel mai important, incepand de anul acesta, cei de la Villa Melnik ne-au primit cu drag si ne-au permis sa campam cu autorulota chiar la ei la vinarie. A fost o experienta minunata, fiind aproape de crama lor si de peisajul spectaculos cu colinele invelite in vita-de-vie ale pitorestei regiunii Melnik.
Ne-au vorbit cu mandrie despre soiurile locale care dau identitate vinului lor si despre intregul proces de productie, inclusiv despre aspectele legate de chimia vinului, care, by the way, se studiaza la facultate in Bulgaria.
In mare parte, lucrurile imi erau deja cunoscute, insa am invatat ceva nou: vinul portocaliu se obtine prin fermentarea strugurilor albi impreuna cu coaja si semintele.
Apoi a urmat degustarea, adevarata calatorie prin aromele sudului Bulgariei. Ne-au povestit cu pasiune despre fiecare sticla si despre numeroasele premii pe care le-au castigat.
Ca bonus, am fost rasplatiti cu un apus extraordinar de frumos. 🙂
Se poate sta peste noapte gratuit dacă participaii la un tur al cramei. Noi am ales turul cramei și degustarea a 4 vinuri, iar pretul a fost de 15 leva de persoana, aproximativ 38 lei.
Locatia poate fi gasita pe Park4Night: https://park4night.com/en/place/579321
Blagodarya, Sofia! Si multumesc inca o data si celor de la Villa Melnik. M-am simtit bine, asa cum ma simt de fiecare data in Bulgaria. Si nu e de mirare, avand in vedere ca si de aici imi sunt radacinile.