Salento – Where the Ionian Sea meets the Adriatic.
Bievenutti in Salento, taramul marii si al soarelui
Ne aflam in tocul cizmei Italiei, acolo unde Marea Adriatica si Marea Ioanica se intalnesc, dand nastere unui adevarat paradis al plajelor.
Salento se mandreste si cu o bogata mostenire culturala. Regiunea a fost locuita de greci, normanzi, spanioli, si desigur, romani, caci ne aflam in Italia.
- Grecii, sunt prezenti in sudul peninsulei de secole. Si e foarte interesant ca, inca exista 11 municipii in care traiesc vreo 60 000 de suflete griko, care impreuna formeaza o mica regiune numita Grecia salentina.
- Normazii au lasat ca mostenire maseriile, care in prezent, sunt printre cele mai frumoase si deosebite locuri de cazare din Europa rurala.
- Spaniolii au construit turnuri (torre) la Marea Adriatica si Marea Ionica si au fondat orasele superbe precum Torre Lappilo.
Salento, e un mix absolut fermecator de istorie, cultura, gastronomie si frumusetea naturala. Face parte din regiunea Puglia, regiunea mea preferata, asa ca vreau sa va prezint o Puglia dincolo de trulli si orecchiette, o Puglia mai autentica si mai putin turistica.
THE CARIBBEAN OF ITALY – Torre dell’Orso
In Salento, la Marea Adriatica, exista un loc de vis numit plaja, despre care se spune ca seamana izbitor cu plajele din insulele Caraibe.
Ah, Caraibe! Suna magic si vreau sa merg.
Am ajuns in Torre dell’Orso, si am dat un start rapid explorarii. Eram tare curioasa sa vad daca acea magie cu aer de Caraibe chiar exista.
Am plecat la plimbare pe strazile pitoresti, si surpriza! Casele albe cu fatade simple si accente albastre pe la ferestre, usi si garduri, si curtile decorate cu Bougainvillea, mi-au dat imediat impresia ca am ajuns intr-un sat de pe insulele grecesti.
Trecem printr-o zona mai agitata cu terase si shop-uri hipsteresti, si ajungem intr-o piateta tipic italiana, care imi reaminteste ca sunt totusi in Italia.
Pana acum m-am plimbat prin 2 taramuri diferite Grecia si Italia, dar perfect imbinate. E ceva ce nu am mai vazut pana acum.
Urmam indicatiile Google Maps si dam fata-n fata cu natura, coline de nisip umbrite de o padure imensa de pini. Dupa peisajul salbatic, si diferit fata de ce mi-am imaginat, sta ascunsa plaja cu nisip fin si ape cristaline de un turcoaz nemaipomenit.
Nu am fost in insulele Caraibe, asa ca nu pot sa confirm sau sa infirm daca plaja e la fel de spectaculoasa, sau daca seamana cu plajele de acolo.
Insa, ce pot spune cu certitudine e ca plaja din Torre dell’Orso iti tare respiratia la prima vedere. E aproape perfecta! Exista un ‘dar’ si poate ar fi acela ii lipseste doar o picatura de exotism, poate cativa palmieri in loc de pini, ca sa o aseman cu plajele din insulele tropicale.
Ne place mult atat plaja, cat si ceea ce am descoperit pe drum. Daca as descrie in 2 cuvinte, acestea ar fi simplitate si contrast.
Concluzia e ca am ajuns intr-un loc superb, desi pentru noi nu numai frumusetea locurilor conteaza, ci mai mult felul in care rezonam cu ele.. ca energie. La prima vedere, m-am indragostit!
Dimineata devreme am facut o scurta plimbare pana la targul din Torre dell’Orso. Eram foarte curiosi sa vedem ce produse locale vand micii producatori din Salento. Am cumparat cateva legume proaspete, pe care le-am lasat la rulota si apoi, la plaja!
Due Sorelle este, fara indoiala, una dintre cele mai spectaculoase plaje din regiunea Salento, iar unicitatea sa vine tocmai dintr-un detaliu natural: 2 stanci perfecte care se inalta din mare. Apa este limpede, nisipul argintiu, foarte fin, certificare Blue Flag.. dar si multe, multe sezlonguri si umbrelute. Parerea mea e ca modifica cadrul natural perfect.
De asemenea, plaja este foarte aglomerata si are vibe turistic. Char si asa, eu am simtit din plin bucuria de a fi acolo.
Dar in adancul sufletului meu, stiam ca plajele salbatice sunt cele care ma atrag, asa ca, dupa 3 zile, am pornit in cautarea lor.
Baia Dei Turchi, o plaja ascunsa si neaglomerata la Marea Adriatica, m-a intampinat cu linistea pe care mi-o doream.
Am facut baie in marea albastra, am stat la soare intinsa pe nisipul fierbinte, am ascultat sunetul valurilor care se sparg foarte aproape de tarm, m-am plimbat cu Amelie pe mal si am adunat cochilii. Am simtit linistea si bucuria de a face lucruri marunte.
La dolce vita pe plaja. Frumos, nu-i asa?
Casuta noastra pe roti, a fost amplasata la Agriturismo Fontanelle, un loc deosebit, ascuns in inima padurii de pini.
Otranto, ti amo!
Otranto, situat in cel mai estic punct al tarmului adriatic al Italiei, este un orasel.. pardon! o bijuterie antica cu case albe, catedrale, cu stradute inguste pavate cu piatra si un castel medieval.
Marea Adriatica, in jurul lui Otranto, e albastru intens cu nuante de verde smarald in apropierea tarmului.. si las pozele sa vorbeasca de la sine.
Otranto, este un loc prea frumos si nu poate fi descris in cuvinte.
Ah, gastronomia din Otranto.. Mamma mia!
Grecii au adus in sudul Italiei dragostea pentru pescuit, si se mananca mai mult peste si fructe de mare decat pizza si paste.
Vedeta e caracatita, si imaginati-va cateva tentaculele gatite pe gratar, cu gust intens de mare, combinate cu stracciatella dulce si cremoasa, si un pic de rucola prajita, crocanta. Absolut delicios cu ingrediente proaspete, arome simple puse in contrast: dulce-sarat si cremos-crocant.
Sau Panino con polpo, un clasic din zona Bari pe care il ador, asa ca am manacat 2 intr-o singura zi.
La pranz, am mancat un sandwich cu caracatita proaspata, stracciatella parfumata cu lamaie, rosii semi deshidratate si salsa de ardei la SoFish. Valentin a mancat la fel, doar ca varianta fara paine.
Pentru cina ne-am dorit o experianta similara, panino con polpo si caracatita cu piure si rucola prajita, care adauga o textura crocanta.
Scala 74, este un restaurant popular printre localnici.
Ce pot sa zic e ca, Otranto este si despre mancare! Si chiar daca am fost tot timpul aproape de mare, pestele si fructele de mare au cam lipsit. Si ne era tare dor.
Torre Sabea, un colt de rai nascut din intalnirea naturii aride cu Marea Ionica
Ani la rand am cautat sa merg in locuri verzi, cu vegetatie luxurianta, si in cele exotice cu cocotieri, insa nu mi-am imaginat ca locuri aride pot avea o frumusete atat de speciala.
Prima data m-a fascinat Marocul, apoi Iordania, Mykonos, sudul Spaniei, iar cum sudul Italiei. In plus, aceste locuri mi-au reamitit mereu ca frumusetea se ascunde in simplitate.
Torre Sabea m-a intampinat cu un astfel de peisaj simplu, arid, presarat doar cu cateva detalii discrete: cactusi si aloe vera. Superb!
Am ajuns in partea de vest a regiunii Salento, la Marea Ionica, si aici soarele pare ca straluceste mai puternic decat oriunde altundeva. Climatul meditaraneean ne-a lovit cu caldura, dar si cu un aer foarte uscat, asa ca am campat intr-un loc de refugiu absolut superb.
Agricampeggio & Glamping Torre Sabea este o oaza. Stam la umbra copacilor si privim plantele tropicale, si chiar avem privilegiul s-avem un bananier la fereastra noastra.
Un alt punct forte al acestui camping ecologic este piscina. Sa incepem si incheiem ziua cu o baie in piscina e absolut minunat. Pentru Amelie, a fost prima ei baita in piscina. Iar pentru noi, a fost o incantare s-o privim cum se balaceste ca o adevarata ratusca.
A, in zilele de marti si joi, se organizeasa sesiuni de aqua gym pentru ladies.
Agricampeggio & Glamping Torre Sabea s-a dovedit a fi o alegere ideala pentru noi, o oaza de liniste, un loc in care am gasit racoarea, dar si acel sentiment de ‘acasa’ care ne lipsea. In cateva cuvinte, ne-am odihnit, am gatit, am muncit, am citit si ne-am bucurat din plin de avantajul ca am avut o piscina.
In plus, ofera naveta gratuita catre plajele de la Baia Verde si Gallipoli.
Gallipoli, cateva ore cu peisaje de vis si un festin cu fructe de mare proaspete
Suna foarte grecesc, pentru ca Gallipoli a facut parte din Grecia Antica.
Oraselul este o insulita inconjurata de mare si conectata la continent printr-un pod. A fost construit dupa modelul grecesc, cu alei inguste si pietruite, cu case varuite in alb, dar si cu catedrale superbe in stil baroque, si un castel bizantin cu bastioane circulare, a carui ziduri antice inconjoara si protejeaza tot Gallipoli.
Este un oras cu o istorie de secole si un patrimoniu cultural complex si deosebit.
Un alt aspect remarcabil este gastronomia sa. Gallipoli se lauda cele mai bune preparate din peste si fructe de mare, si primul stop pe care l-am facut a fost Gallipoli Fish Market. Este locul in care pescarii isi vand captura zilnica din Marea Ionica, si chiar am avut norocul sa vedem cum se desfasoara o negociere intensa pentru vanzarea unui ton. Si iata ca, exista locuri in care meseria de pescar este o adevarata mandrie, si sunt tratati cu respect, pentru munca grea pe care o depun, dar si cu multa apreciere pentru ‘marfa’ lor de calitate.
Parte buna ca e, in piata nu doar privesti, ci poti sa si mananci. Noi am avut incredere si am ales un crudo, ca sa simtim din plin prospetimea si gustul special al marii, si un platou cu peste, calamari si creveti prajiti.. cum imi place mie. No fancy, no plating.. pur si simplu de nota 10!
Si cum unul dintre cele mai bune lucruri de facut în Puglia este – il dolce far niente, adica nimic, am plecat sa lenevim la Spiaggia della Purità. Soarele apune colorand cerul in nuante de portocaliu care se reflecta si in apa calma a Marii Ionice, plaja arata ca un loc perfect pentru un moment de respiro, iar tot Gallipoli capata o frumusete aparte.
Atmosfera e tipic italiana, relaxata, calda, primitoare, simpla si in acelasi timp plina de energie pozitiva. Si ce am mai observat si merita mentionat, in Salento nu exista graba.
Gallipoli m-a lasat fara cuvinte! Grecii, in special, au lasat o amprenta foarte frumoasa, iar oraselul acesta este o adevarata opera de arta a regiunii Salento, si totodata un loc care nu trebuie ratat.
THE MALDIVE OF ITALY – Pescoluse
In Salento, la Maria Ionica, mai exista un loc de vis, cu aer tropical, si plaje naturale spectaculoase, cu dune de nisip alb si apa cristalina, despre care se spune ca este o destinatie perfecta pentru iubitorii de plaja.. si o destinatie care iti da senzatia ca te afli in Insulele Maldive.
Suna fantastic! Asta a fost primul meu gand si nu puteam sa nu ma bucur ca mergem in acest coltisor de paradis. In plus, temperaturile sunt foarte ridicate si ne dorim sa petrecem mai mult timp aproape de mare, in speranta ca briza marii ne va racori un pic.
Suntem in Pescoluse, si da, confirm, plaja merita toate laudele. Am vazut multe plaje in Italia, dar cele din Salento m-au cucerit complet. E un pic cam aglomerat, dar e de inteles pentru ca suntem deja in sezon.
Si da, ma indragostesc din ce in ce in ce mai mult de Salento pentru ca, are o magie a sa, care se simte in aer, in peisaje, in oamenii pe care ii intalnesti si, bucataria locala. Si in general, eu ador sudul Italiei.
Pe seara, ne-am pus in miscare spre Marina di Pescoluse. Am vazut apusul si am luat masa in centrul statiunii, la o zona de street-food.
Eu, in sfarsit, am mancat un aperitiv la care visam: olive ascolane sau masline umplute cu ceva si prajite. Acest preparat este originar din Marche, dar foarte popular prin tot sudul Italiei. M-am bucurat mult ca le-am gasit aici, mai ales ca erau pe lista mea de must try de multa vreme.
M-am rasfatat si cu un panini con polpo, ‘obsesia’ mea culinara, in timp ce Valentin se bucura de o portie de creveti prajti.
Am ‘stricat’ putin dieta cu o portie de cartofi prajiti si cate o bere rere. Altfel nici nu ar mai fi fost masa de street food.
Si bineinteles ca mancarea imi aminteste de fiecare data de ce iubesc atat de mult Italia.
Torre Lappilo, un loc pentru sufletul meu
In perioada medievala, cand spaniolii au ajuns in sudul Italiei, au contribuit semnificativ la construirea turnurilor de aparare (torre), dar si la dezvoltarea urbanistica a regiunii, punand bazele unor orasele precum Torre Lapillo.
Fara un pic de istorie, nu putem intelege cu adevarat prezentul. De ce? Pentru ca, in fiecare loc, trecutul si prezentul se impletesc intr-un mod unic.
Salento este un cocktail cu adevarat deosebit din punct de vedere cultural, gastronomic, si cotidian.. cu influente spaniole profunde.
In timp ce ma plimb prin Torre Lapillo observ ca, influentele spaniole sunt vizibile in fiecare colt al orasului. Insa, ceea ce ma uimeste cu adevarat, nu este doar arhitectura lasata de spanioli, ci faptul ca energia lor pare sa fie inca vie, inca prezenta in spiritul locului.
Pe cuvant, daca nu as sti ca sunt in Italia, as jura ca ma aflu intr-un orasel din sudul Spaniei. Aud conversatii pe strada in limba spaniola, se asculta multa muzica spaniola, vad paella in meniurile restaurantelor, iar stilul asta arhirectural l-am intanit si in sudul Spaniei.
Ma fascineaza Torre Lappilo! E o combinatie rara, cu o energie si o calmitate aparte. Si o gastronomie.. care m-a uimit. Primul lucru deosebit pe care l-am observat inca din prima zi, cand am ajuns la camping, a fost prezenta pietelor mobile care vand legume si fructe direct din gradini, branzeturi de la fermele lor, ulei de masline extravirgin, vinuri, bere si alte produse locale.
La restaurantele mici, mancarea este o combinatie intre traditie si inovatie. Asadar, daca ajungi la Torre Lappilo, nu trebuie sa ratezi aceste preparate:
- Bomba Salentina – burata fina și cremoasa, invelita intr-un strat subtire de aluat de pizza, apoi prajita la perfectiune @Matarò
- Tartar de ton cu burata si vinete – un preparat de vara, simplu si rafinat @Poisson
Si da, ma indragostesc din ce in ce in ce mai mult de Salento.
Porto Cesareo
In mijlocul verii, Salento devine un loc coplesitor, temperaturile sunt foarte ridicate, aerul e foarte uscat si ne e din ce in ce mai dificil sa ne bucuram de aceasta calatorie. Asa ca, am luat cea mai sanatoasa decizie: ne intorcem acasa.
Nu inainte de a da o fuga si in Porto Cesareo, un orasel superb tot cu origini spaniole, un fel de fratele lui Torre Lappilo.
Foarte pe scurt, am aflat de la un italian ca se poate sta off camping, fix pe faleza. Am parcat si noi, am privit plaja de la fereastra autorulotei si am dat fuga, pe 36 de grade, sa luam pranzul. In casuta noastra, este imposibil sa mai gatesti. Si nici frigiderul nu prea mai face fata.
Am mancat un orez cu fructe de mare, o combinatie minunata intre paella si risotto. Delicios!
Dupa masa, am fugit in cea de-a treia provincie Taranto (Salento este impartit in trei provincii: Brindisi, Lecce si Taranto).
Am campat la Area Camper La Salina, intr-o rezervatie marina protejata – Salina dei Monaci.
Este cea mai naturala particica din Salento, un loc fabulous unde se odihnesc coloniile de flamingo in perioada migratiilor.
Dimineata, mergem pe plajele salbatice, la pranz luam o pauza culinara la un restaurant pe vechi, apoi ne ocupam de pregatirile pentru intoarcerea acasa, iar seara iesim in cautarea broastelor testoase. Aici natura nu este doar o priveliste frumoasa, ci o intalnire.
Brindisi in Brindisi
Am incheiat aventura ‘Salento pe roti’ in Brindisi, locul in care a inceput. Am lasat autorulota in port si am iesit la plimbare. Prima impresia a fost: Unde sunt oamenii? De ce totul este inchis?
Pe cuvant, Brindisi este orasul care doarme la pranz. Ne-am invartit prin tot centrul si am dat de un singur café bar deschis.
E clar, siesta este la ea acasa. Iar noua, turisti veritabili cu multa energie, ne-a fost dificil sa ne adaptam la ‘lumea lor’.
Am plecat catre o alta parte a portului, si noroc ca am gasit inca o terasa deschisa. Un coltisor cu un pic de viata, asezat in bataia vantului si cu un view superb spre veliere, catamarane, si barci de pescuit peste spada.
E o zi calda de vara, asa ca ne-am bucurat de Leffe la draught. In sfarsit altceva, si nu berea oficiala, Peroni. Si ca sa adaugam un strop de autenticitate scurtei noastre sederi, am gustat un peste spada, o delicatesa din sudul Italiei.
Cam atat in Brindisi. Vom traversa Marea Adriatica cu ferry, si apoi vom continua calatoria prin Albania, Grecia si Bulgaria.
Este a doua oara cand venim in Puglia, anul trecut am zburat la Bari si am urmat traseul clasic despre care se scrie peste tot ca sunt ‘best places to visit in Puglia’, Alberobello cu faimoasele sale trulli, Monopoli ,Ostuni… Insa, in acest an, am descoperit o adevarata comoara ascunsa a regiunii: Salento.
Pe mine m-a cucerit prin uniunea sa perfecta de istorie, cultura, gastronomie si frumusete naturala uimitoare, in special plajele – cu adevarat cele mai frumoase pe care le-am vazut in Italia.
Dar, dincolo de toate acestea, ceea ce m-a impresionat cu adevarat este energia buna a locului. Am simtit-o, am trait-o si atat. E ceva ce chiar nu pot descrie in cuvinte.
Salento, iti multumesc ca, m-a primit cu bratele deschise. La revedere deocamdata, dar ne revedem curand!