“The Floating City” sau “City of Canals” sau “The city of bridges” sau “Venezia“
Se spune ca, macar o data in viata, un calator trebuie sa ajunga la Venetia. Zis si facut!
Si se mai spune ca, Venetia are acel ‘ceva’ care te atrage mereu inapoi.. M-am reintors!
Eu cred ca pur si simplu mi-a ramas in suflet pentru totdeauna.
Iarna la Venetia
Venetia e uimitoare atat prin felul in care a luat nastere si a fost construita pe apa, cat si din punct de vedere istoric, arhitectural, artistic si culinar.
Venetia, in ianuarie, e dintr-o alta poveste si are o eleganta aparte, iar faptul ca e atat de libera si linistita, mi-a dat senzatia de oras ‘al meu’.
In Venetia, am avut o cazare cu totul inedita, intr-o manastire veche din secolul XII, in Cannaregio, care cu siguranta, merita mentionata: Combo Venezia.
Si, da, este un hostel si da, cred ca nu ar trebui sa aveti dubii in privinta hostelurilor. Ele nu sunt numai despre camere comune, backpackeri sau buget redus, si in cazul asta, este o ocazie unica sa stai intr-o bijuterie arhitecturala cu o curte interioara plina de farmec, dar si istorie, cultura si stare de bine.
Am fost fericita, ca de ziua mea, sa ma trezesc in Venetia langa iubitul meu, intr-o manastire veche si plina de mister, si imi incep ziua cu un cappuccino, pe terasa hostel-ui.. pe canal, in bataia blanda a soarelui de iarna.
M-am bucurat sa ma pierd prin Venetia la propriu si la figurat. Venetia este un muzeu in aer liber, si fiecare coltisor are o poveste de spus, actuala sau de demult, conectate intre ele prin canalele si podurile pustii.
Am simtit, linistea profunda dintre cladirile cu arhitectura venetiana decorate cu ingerasi.. mi-am imaginat, am visat. Si m-am trezit, din cand in cand, cu un Aperol Spritz perfect, intr-o atmosfera prietenoasa, inconjurata de localnici si nu de turisti.
M-am bucurat sa iau masa ‘dove mangiano i locali’, dar si pe marginea canalului la o ‘terasa’ improvizata de noi. Imi amintesc de pastele cu cerneala de sepie pe care le luam to-go, intr-o cutie de carton. Imi amintesc si de prosecco de Valdobbiadene, preferatul meu. Si imi ploua in gura acum..
Am explorat Venezia la pas, am fost spontani, si n-am bifat nimic din lista de ‘must-do in Venice”. M-am bucurat tare mult sa descoper orasul in ritmul si in filmul meu. Frumusetea veche de secole, m-a facut sa simt ca am calatorit in timp.
M-am bucurat de o liniste profunda, calm, romantism, dar si inspiratie. Spun asta pentru ca m-am intors acasa cu ceva frumos in minte.
Si la scurt timp dupa calatoria la Venetia, a aparut, in viata noastra, rulota cu calamari prajiti – Drunken Squid.
Un business pe care l-am construit, caramida cu caramida, impreuna cu Vali si inca 2 prieteni buni, din pasiune pentru mancare.
Cu food truck-ul Drunken Squid, ne-am plimbat prin aproape toata tara noastra si am livrat bucurie, fericire si calamari prajiti deliciosi oamenilor, dar si un pic din emblema street food-ului venetian.
Am participat la festivalurile mari precum Untold, Electric Castle, Neversea, Summer Well, dar si toate celelate festivaluri de street food si tot felul de alte evenimente.
A fost o experianta noua, curajoasa, indrazneata care a venit la pachet cu multa responsabilitate si munca, recunosc, dar si cu multa, multa satisfactie. A fost totodata un proiect de suflet si a fost pentru prima data cand am muncit de placere, si nu pentru ca ‘trebuie’.
Inspiratia a venit de la Frito Inn, dar si din una dintre placerile noastre din Venezia, sa mancam street food, plimbandu-ne, stand pe marginea canalului, sau pe treptele podurilor. Si nu in ultimul rand, pentru ca amandoi adoram calamarii prajiti.
In Venetia m-am simtit ca intr-o poveste si ai fost un cadou pe cinste de ziua mea. Grazie!
Vara la Venetia
Venetia in iunie, e la fel de frumoasa si fermecatoare, insa noi am plecat la drum cu un plan foarte simplu: cicchetti & Aperol Spritz.
Day trip-ul din Lido di Jesolo la Venezia este foarte popular, drept urmare este si foarte usor de realizat folosind trasportul public.
Se ia autobuzul, ADVO, pana la Punta Sabbioni. De aici, poti continua calatoria spre Venetia cu: autobuz, vaporetto sau tren.
Noi am optat pentru prima varianta, autobuzul, ca sa evitam aglomeratia si cozile de la vaporetto, si intr-o ora am fost la destinatia finala, Piazzale Roma din Venetia.
Venetia este orasul plimbarilor pe jos, asa ca am luat-o frumos la pas, impingand totodata caruciorul lui Amelie. Dar, pentru noi plimbarea s-a trasformat rapid intr-o experienta mai provocatoare.
Stradutele pavate cu piatra cubica, dar si foarte inguste si extrem de aglomerate, podurile abrupte cu cate 1000 si una de trepte de urcat si coborat, Google Maps-ul care mai mult te incurca decat te ajuta, si te face sa te pierzi efectiv prin labirint.. acestea sunt doar cateva dintre ‘provocari’, si recunosc, Venetia nu este prietenoasa pentru a te plimba, ca noi, cu caruciorul si bebe. Insa, am incercat sa gasim un echilibru intre frumusetea orasului si micile provocari.
Ne-am oprit sa bem un Aperol Spritz corect, cu portocala, cu maslina, cu putina gheata si fara pai.
Cin-Cin, pentru noi! Si pentru ca suntem impreuna in acest loc minunat!
Ne era si pofta, ne era si sete, asa ca l-am baut din 2-3 inghitituri. Eram intr-o piateta mica si eleganta, in San Polo si aveam si un view superb la unul dintre canalele secundare, dar si la Muzeul Leonardo Da Vinci. Magic, ce sa zic?
De-aici am plecat ‘sa vizitam’ un bàcaro unde fac chicetii de exceptie. Cu chiu, cu vai am ajuns la Osteria Al Squero.
Vali s-a pus la coada, iar eu impreuna cu Amelie am asteptat afara, pe malul canalului, bucurandu-ne de privelistea Bisericii Sf. Trovaso, si a unui atelier vechi unde se restaureaza gondole.
Antico Squero San Trovaso, daca sunteti pasionati sau curiosi, se poate vizita.
Apare sotul cu o farfurie plina de chicetti acoperiti cu un servetel, spunandu-mi sa am mare grija pentru ca exista riscul sa ne atace pescarusii infometati. Evident ca ignor semnele de avertizare, iau servetelul, ma minunez de cat de bine arata chicetti, il rog sa imi faca repede o poza si, ce credeti? Apar de nicaieri vreo 2 pescarusi extrem de puternici si indrazneti, si imi fura o parte din mancare din farfurie.
Pentru cateva secunde n-am impartit masa, ci m-am luptat cu ei. Un pescarus a venit in viteza si s-a asezat pe mana in care tinem farfuria si m-a zgariat, cu celalta mana incercam sa-i fac sa plece, Amelie s-a speriat si a inceput sa planga, Vali si el dadea din maini sa-i alunge.. au fost cateva momente pline de emotii. De spaima, dar si funny in acelasi timp. Si de uimire. Sincer, nu mi-am imaginat pana acum ca pescarusii sunt atat de puternici, si nici ca au atat de mult tupeu.
Mda. Am trait o alta experianta marca Venetia, dar una de care o sa radem de fiecare data cand ne vom aminti.
Dupa intalnirea surpriza cu pescarusii, si dupa ce am linistit-o pe micuta noastra, ni s-a facut o pofta si mai mare de chicetti. Asa ca, Buon appetito! Si am inceput sa savuram fiecare bucatica, si sa ne bucuram sa fiecare gust in parte. Sunt absolut deliciosi, si simti ca te plimba prin toata gastronomia venetiana.
Osteria Al Squero e de neratat. Chicetti sunt top. Iar aceasta chicetterie e mai special, afara de celelalte din top 5, prin faptul ca ofera si o experianta. In timp ce mananci chicetti privesti, vis’a’vis de canal, cum se restaureaza o gondola.
Ne-am continuat plimbarea spre piata San Marco, am trecut de 2 ori superbul pod Rialto, apoi ne-am asezat la un Spritz Veneziano, timp in care Amelie a tras un pui de somn. Ne-am mai luat o pasta to go, si ne-am invartit un pic prin orasul canalelor pline de gondole si prin multimea de turisti.
Venetia, in sezon, se confrunta cu o afluenta masiva de turisti. Noua nu ne-a creat disconfort. In fond, oamenii dau viata locului, fie ca sunt turisti sau localnici. Fiecare contribuie cu o energie diferita.
Ce nu mi-a placut realmente este latura comerciala, aglomerata si foarte colorata, din sezonul turistic. E plin orasul de vanzatori ambulanti si magazine de suveniruri gestionate de imigranti. Acestia, din pacate, se concentreaza pe vanzarea suvenirurilor de masa, ieftine si foarte multe replici.
Sunt atat de multe incat acopera efectiv magazinele istorice ale Venetiei cu mastile veneziene, dantela de Burano, sticla de Murano si multe alte obiecte artizanale semnate de artistii locali.
Din pacare, acest femomen este prezent si in randul resturantelor situate in zonele extrem de turistice, in jurul pietei San Marco sau de-a lungul canalelor principale, unde multe localuri sunt orientate spre turisti.
Asa ca, nu va lasati pacaliti de restaurantele care arată ‘italienesti’ si tineti cont si de faptul ca, bucataria venetiana este distincta de bucataria italiana generala, are o puternica influenta maritima si are si preparate unice.
Circula o vorba printre foodies. In Venetia se mananca cea mai proasta pizza din toata Italia. Why? Pizza nu este element central al bucatariei traditionale venetiene, iar in Venetia folosirea cuptorului de lemne pentru pizza, este interzis prin lege. De asemenea, autoritatile venetiene au interzis deschiderea de noi localuri care prepara kebab, dar si alte tipuri de fast-food.
Se iau masuri pentru ca altfel, Venezia isi va pierde identiatea culinara, si o parte din traditii totodata. Isi va pierde un pic din stralucire.
Ce sa mananci in Venezia?
When in Venice.. o zi perfecta, din punct de vedere culinar, arata cam asa:
- Capuccino for breakfast @ Osteria Dal Riccio Peoco
- Chicetti for lunch @ Osteria Al Squero
- Pasta for dinner @ Puppa Bar Venezia
Ca final thoughts:
Venezia, din luna ianuarie, a fost o poveste de dragoste. A fost autentica si personala.
Venezia, din luna iunie, a fost o aventura. Colorata si plina de viata.
Same Venice, different experience. Fiecare calatorie e unica, pentru ca fiecare calator isi construieste propria poveste de calatorie.
Ce pot spune cu siguranta, dupa cele 2 vizite, e ca Venetia merita vazuta! Indiferent de sezon, indiferent ca vrei sa vizitezi doar highlights-urile orasului minune, indiferent ca esti pasionat de istorie, artitectura, arta sau bucataria venetiana, sau indiferent ca vrei doar sa o descoperi la pas asa cum am facut eu. Indiferent de orice. Pentru ca nu mai exista loc in lume ca Venetia. E absolut unica.